Lista de mai jos e completă şi verificabilă: fiecare rând e ceva ce rulează astăzi, iar cele mai multe se pot arăta pe unul dintre exemple — cele şaptesunt generate din briefinguri fără fotografii, deci arată exact cum arată pagina când omul n-are încă poze. Ce e proiectat, dar nu merge încă, stă separat la sfârşit.
Formularul pe care îl completează proprietarul. Toate întrebările sunt în română, cu exemple sub fiecare, şi se pot completa de pe telefon.
Scrii CUI-ul, iar denumirea, adresa, localitatea şi judeţul vin aşa cum sunt înregistrate oficial.
„0245 712 340", „(0245) 712 340", „Tel: 0745…" — se aduce singur la forma internaţională, fără să înveţi vreo convenţie.
Categoria aleasă schimbă serviciile preîncărcate şi felul în care firma se prezintă către Google.
Vin gata scrise pe categorie; de obicei doar tai ce nu faci.
Fiecare interval separat: luni-vineri altfel decât sâmbăta. Intră în datele pe care le citeşte Google.
Satele şi comunele din jur, ca să apari şi în căutările lor, nu doar în ale oraşului tău.
Poţi închide pagina la jumătate şi continua peste o săptămână.
Două decizii separate, nu una. Şablonul dă lumea vizuală — tipografie, scară, paletă, colţuri. Aşezarea dă forma paginii: ce fel de hero, cum sunt înşirate serviciile, cât aer între secţiuni. Peste ea vine amprenta: perechea tipografică, textura şi felul în care se împart benzile de culoare. Cinci lumi înmulţite cu tot ce suportă fiecare fac 53703 de înfăţişări, nu cinci.
Nu ţi se cere să descrii un design. Te uiţi la şase desene şi arăţi cu degetul, sau laşi „alege tu pentru mine".
Forma primului ecran o alege modelul, după ce ARE firma: „împărţit" cere cifre adevărate, „bandă" cere o meserie care se vede de la distanţă. Restul — înşiruirea serviciilor, ritmul, subsolul, ornamentul, perechea de fonturi şi familia de culoare — se aleg din domeniul firmei, deci sunt altele la fiecare client. Două firme din acelaşi domeniu nu mai primesc aceeaşi pagină.
Nu se desenează nimic pe loc. Fiecare formă de hero şi fiecare fel de listă e CSS scris şi verificat de noi; alegerea dintre ele se face pentru firma ta. Dacă se cere o combinaţie pe care şablonul n-o suportă, se randează rezerva lui — nu o pagină pe care n-a văzut-o nimeni.
Dacă ceri textele din nou, nu primeşti acelaşi site rearanjat: se roteşte aşezarea, prima dată chiar heroul. Se întâmplă şi când ţi-ai ales tu şablonul şi el rămâne pe loc.
Dacă ai una, o spui şi paleta se construieşte în jurul ei.
Dacă urci o siglă colorată, culorile paginii se scot din ea, iar contrastul dintre text şi fundal se măsoară pe culoarea finală, nu se aproximează. O siglă doar text negru nu produce un site gri: atunci nu se impune nimic.
Se urcă din fişier (PNG, JPEG, WebP, SVG) şi intră direct în pagină — fără să fie cerută de pe alt server.
Firmele fără siglă — adică cele mai multe — nu primesc numele scris cu fontul de titlu şi atât. Se alege forma (un rând, două, monogram din iniţiale la numele lungi), se rupe după înţeles, nu unde încape („Casa de Piatră" / „SRL"), iar perechile de litere care lasă goluri se strâng optic. Embleme nu inventăm: un semn desenat de noi ar putea semăna cu o marcă înregistrată.
Ori o pagină care se derulează, ori câte una pentru fiecare serviciu.
Cu mesaj început, ca omul să apese şi să scrie, nu să caute numărul.
Opţional. Fără el rămân telefonul şi emailul, apăsabile direct.
Ordinea secţiunilor, mărimea titlurilor şi ţintele de atingere se schimbă pe ecran mic. Nu e acelaşi desen micşorat.
Opt secţiuni, nu cinci. Trei sunt noi, şi fiecare există pentru un moment anume din capul omului care citeşte — nu ca să pară pagina mai lungă.
„12 ani", „340 de lucrări": o bandă subţire acolo unde omul încă decide dacă rămâne. La aşezarea cu panou stau în hero, şi atunci banda nu se mai randează — aceleaşi trei cifre de două ori pe pagină arată a umplutură.
Paşii de la primul telefon până la final, pentru omul care n-a mai chemat niciodată un instalator şi amână fiindcă nu ştie la ce să se aştepte. Se scrie doar unde firma are un parcurs real: construcţii, instalaţii, cabinete, evenimente. La restaurante şi magazine secţiunea lipseşte cu totul — acolo „procesul" e intri şi comanzi.
Un singur loc în care pagina cere ceva, aşezat după ce a explicat tot. Butonul spune fapta — „Cere o ofertă", „Programează o consultaţie" — nu „Contact".
Restul: serviciile cu textele lor, paragraful despre firmă, întrebările frecvente marcate ca atare pentru Google, datele de contact apăsabile.
Apare doar dacă ai urcat poze care nu ţin de o secţiune anume.
Lista de produse ori meniul restaurantului, dacă l-ai completat în briefing. Fără listă, secţiunea nu există.
Le urci din panou, de pe telefon sau de pe calculator, şi spui ce e fiecare. Restul — curăţarea, tăierea pe mărimi, formatele — se face pe server, fiindcă nimeni n-ar trebui să înveţe ce e un AVIF ca să aibă un site.
Poza mare de sus, una lângă textul despre firmă, câte una pentru un serviciu sau un produs, restul în galerie. Le pui în ordine, le scrii textul alternativ, le ştergi.
O poză făcută cu telefonul poartă în fişier coordonatele locului unde a fost făcută. Rotirea scrisă în EXIF se aplică întâi — altfel pozele verticale ies culcate — şi abia apoi se pierde tot restul.
Din fiecare poză ies variante de 2400, 1600, 1200, 800 şi 400 px, plus două tăieturi 3:2 pentru carduri. Se scriu în WebP şi JPEG întotdeauna, şi în AVIF acolo unde serverul îl poate produce fără să încetinească. Browserul ia formatul pe care îl înţelege şi mărimea care îi trebuie.
Formatul implicit al iPhone-ului se acceptă aşa cum vine. Nu trebuie să-l converteşti tu în JPEG înainte.
Cât o fotografie ieşită direct din telefon sau dintr-un aparat de 50 de megapixeli. Peste atât ţi se spune pe loc, nu după ce a urcat tot.
La publicare se copiază în site şi se servesc de acolo. Dacă le-am servi de la noi, fiecare vizitator al tău ar face o cerere către alt server — exact lucrul pe care îl refuzăm peste tot.
Site-ul fără nicio fotografie nu rămâne alb: heroul primeşte un desen făcut din paleta lui — linii fine pe „editorial", grilă de puncte pe „tehnic", forme moi pe „cald". E abstract dinadins: nu pretinde că arată atelierul, sala de aşteptare sau produsul.
Nu cumpărăm imagini şi nu punem fotografii ale altcuiva pe site-ul tău. Ori sunt ale tale, ori pagina rămâne pe tipografie şi text.
Scrise din briefing, nu completate într-un şablon. Se pot cere altfel, oricând, în cuvinte obişnuite.
Toate scrise din ce ai spus despre afacere, în tonul pe care l-ai ales.
„Fă titlul mai scurt", „scoate al treilea serviciu", „culorile în albastru". Se schimbă doar ce ai cerut.
Datele firmei, CUI-ul şi paginile cerute de lege nu se pot schimba din chat. Sunt fixate dinadins.
Dacă o cerere nu se poate face, ţi se spune. Nu se pretinde că s-a făcut.
Dacă nu-ţi place deloc, se reia cu o lume vizuală aleasă cât mai departe de prima.
Testimonialele rămân goale până ai recenzii reale. Cele scrise de noi ar fi practică comercială incorectă.
Partea pe care n-o vede nimeni, dar care decide dacă te găseşte cineva. Se scrie automat, la fiecare generare.
Un cabinet stomatologic se declară „Dentist", o pensiune altfel. De aici vine cardul din dreapta rezultatelor Google.
Puse în forma pe care Google o citeşte, ca să poată scrie „Deschis acum" şi să te pună pe hartă.
Localităţile din jur, declarate explicit.
Aşa pot ajunge direct în rezultatele căutării, ca răspuns.
Fiecare site are o frază care spune ce e firma, unde şi din ce an — forma pe care o preiau asistenţii AI.
Un fişier scris pentru modele de limbaj: datele firmei, serviciile şi programul, în text curat. ChatGPT sau Perplexity nu trebuie să ghicească din pagină.
Scrise automat, corect, fără extensii.
Ce se amendează în România se generează automat. Nu e o opţiune pe care s-o bifezi şi n-ai ce uita.
Denumire, CUI, Registrul Comerţului, sediu — cerute de Legea 365/2002 privind comerţul electronic.
Legăturile către autoritate şi către soluţionarea alternativă a litigiilor, în subsolul fiecărui site.
Pagină proprie, generată odată cu site-ul.
Fără fonturi Google, fără hărţi încărcate de la alţii, fără statistici. Un capitol în minus la GDPR şi nicio bară de cookie-uri de care să te împiedici.
Site-urile generate nu pun niciun cookie. De aceea nu au nevoie de bannerul de consimţământ.
Serverele sunt ale firmei, în România, cu bloc propriu de adrese. Nu e revânzare de găzduire străină.
Îţi facem contul, urcăm fişierele şi pornim certificatul. Tu nu instalezi nimic.
Certificat reînnoit automat, fără să ceri.
Firma e registrator, deci ţi-l putem înregistra pe loc. Se plăteşte separat de abonament.
Înainte de mutare îţi citim setările de email de pe domeniu şi le ducem cu noi.
Se fac pe server, fără să le ceri.
Nimic de actualizat, nimic care să pice. Nu există bază de date sau extensii care să fie sparte.
Se mută pe orice găzduire, inclusiv la un concurent. Nu e un format al nostru.
Partea administrativă, făcută să nu-ţi ceară nimic în plus.
Numărul cardului se introduce pe pagina lor. La noi nu ajunge şi nu se salvează.
Dacă îţi închizi telefonul în mijlocul plăţii, confirmarea ajunge oricum şi publicarea porneşte.
Emisă şi trimisă fără să ceri, cu datele firmei tale.
Incluse în abonament. Când le termini, site-ul publicat rămâne online şi neatins.
O dată pe cont, ca să vezi ce iese înainte să dai bani.
Le scriem aici ca să nu le citeşti mai sus. Dacă vreuna dintre ele e cea de care depinzi, întreabă-ne unde e înainte să te abonezi.
Importul din profilul tău Google Business e proiectat, nu e pornit.
Toate versiunile se păstrează deja; butonul care te duce înapoi la una lipseşte.
Un buton care duce discuţia, cu tot contextul, la cineva din echipă.
Deschide-le, derulează-le, uită-te la cât de puţin seamănă unul cu altul şi în subsol la datele de identificare şi la ANPC. E mai convingător decât orice listă.